Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.