Fulg de păpădie
M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Și-am secat precum fântâna,
părăsită și rămasă
Fără tine,
și mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.
N-am să știu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ți-ar plăcea pe nume să îl ții la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.
De ți-aș spune și ți-aș cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aș ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.
Mi-ai rămas ca o speranță, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Și-ți promit ca o arvună,
să-ți dau lacrimi mari, de soi.
poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Petale de Zefir" de Lili Lazăr este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Lili Lazăr. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.