Dospesc în umbre gânduri amorțite
Dospesc în umbre gânduri amorțite
și-n colțul unui zâmbet stau de pază.
Spre trecătorii ce se afișează
semnale de lumină să-i invite
la bal mascat le-aruncă. Vai, ce groază!...
În pântecele umbrelor vopsite,
unde-s atrași mereu, pe nesimțite,
păcatele din ei se estompează.
Din vis în realitate și-napoi se
mai scurge câte-un strop de viață-amară.
Și în deșertul inimii, ca Moise,
toți se preumblă-alene, într-o doară,
dar nu-i dau voie minții să-i apese
pe rănile închise, ce-au să doară!
sonet de Ionuț Popa (31 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre semnale
- poezii despre realitate
- poezii despre măști
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre groază
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.