Dăncuş

cuvântul tău e tunet, nu cuvânt
eşti muntele cioplit de zei
într-o clipă de mânie, de beţie, de melancolie
pe acest tragic pământ
priveam extaziat şi mut
te ascultam
şi lacrimi se opreau în gând
ne-am cunoscut
acolo'n târg
la standul acela, lângă crâng
plecam apoi prin parcul de platani uscaţi
erau odată pe aici
gingaşi trandafiri pătaţi
noi amândoi
desigur acompaniaţi de prieteni mulţi
tot scriitori
tot între noi
la o crâşmă uitată de timp
în acel burg, la margine de gând
am aşezat pe masă
un cuvânt sau poate nouă
am vorbit o seară întreagă
despre iubirea pură pe pământ
în prag se aşezaseră doi heruvimi
să asculte glasul unui om
venit din munte
să cânte, să cuvânte şi sufletul să încânte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!