Unde sunt ploile, iubite?
E arșiță în mine
și lanul cu maci
e ca o scrisoare uscată
ce nu va mai fi trimisă,
iar buza de cer
îmi astâmpără setea
ce așteaptă
la intrarea-n poem...
Să vii, la ceasul când iarba
își pune în lada de zestre
visul cu zei lungiți pe ea
și spune-mi povestea cu noi,
aceea în care eram
fluturi de ploaie,
decojiți
din palma lui Dumnezeu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.