Lacrimă
Ferestre deschise
spre trist viitor
cu visuri ucise
în liniștea lor.
Și uși date-n lături
prin care se cern
imense omături
din frigul etern.
În noaptea tăcerii
strigăm în zadar.
Din bezna durerii
doar neguri apar.
Ne mint vânzătorii
de țară și neam
hilare victorii
servind ca balsam.
Atâta durere
nicicând nu a fost,
de când învierea
sosi fără rost.
E-o lacrimă țara,
imensă și grea
ce cu disperare
ne soarbe în ea!
poezie de Anatol Covali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anatol Covali. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.