Miroase-a dimineți și a iubire
Miroase-a dimineți și a cuvinte,
Mai ninge încă-n vise cu tăceri
Și coborându-te din cele sfinte,
Amestec blând plăcerile de ieri.
Și te întind la margini de răcoare,
Când plânge curcubeul în ninsori
Privirea înălțându-și-o spre soare
Ca pe o rugă-n revărsat de zori.
Miroase-a dimineți și a iubire,
Mai viscolește uneori un gând,
Cu spaime, întrebări și fericire,
Prin trupurile noastre renăscând.
Și ne cuprind îmbrățișări nebune,
Un zbor uitat de fluturii fierbinți
Pe buzele ce ard ca un cărbune,
Atâtea șoapte, patimi și dorinți.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ninsoare
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.