La clică
Baba Gherghina deschidea ușa
Care se văita îndelung: "scââârț"...
Își rezema trupul cocoșat de peretele verandei
Își freca nasul coroiat, ca o aripă dorsală de rechin,
Din cauza mirosului înțepător
De blană de capră netăbăcită
Întinsă pe jos,
Peste pământul din casă.
-Drăgoșică maică, te duci să iei pâine,
Că nu mai e și mai târziu nu mai are?
-Nu! Răspundea nepotul favorit,
Să se ducă Sura, că e mai mare,
Ce dreacu face,
Vrea de-a gata?
-Ce vrei Buleo? răspundea soră-sa Mia,
Poreclită Sura din cauza părului ei blond-cenușiu,
Pe tine te-a trimis băi T,
("T" de la tebeceul de care abia scăpase Dragoș,
Umblând o vreme prin tot felul de sanatorii),
Al dracului, se leagă de mine!
-Vasilică, du-te tu,
Se ruga baba Gherghina cu speranță în glas
De următorul nepot.
-Nu mă duc bre, de ce io?
Să se ducă Ciungu', că nu s-a dus demult!
"Ciungu", adică Gigi, frate-su mai mic cu un an,
(Că așa i-a făcut biata mătușă-mea "anu' și cârlanu'",
După ce mai întâi mâncase bătaie de la Ticu, bărbat-su
Că de ce nu-i face copii).
Nu se lăsa nici el mai prejos,
Mai cu seamă că Vasile a fost cel care
I-a tăiat degetul arătător cu toporul,
În timp ce el ținea cu mâna dreaptă butucul, pe tăietor.
Și apoi a mai fost și conflictul cu "dâda",
Adică o tetină rămasă fără sticlă,
Pe post de țâță, sau de suzetă,
Pe care și-o trăgeau unul altuia din gură,
Sau se încăierau care s-o apuce din praful
Și găinațul din curte,
Dar pe care Ticu, tatăl, a luat-o și a tăiat-o cu toporul
Pe același tăietor, cu pricina...
-Ce vrei Pisică, sărea Ciungu ca ars,
Vrei să te scarmăn?
Și Vasile, cel cu ochii verzi de pisică tăcea mâlc.
Dragoș împărțea dreptatea:
-Să se ducă scobitoarele-astea două,
Că tot stă degeaba!
"Scobitoarele" eram noi,
Verișoara mea Doina și cu mine,
Care, după mintea lor, eram atât de slabe
Încât puteam să ne spălăm picioarele în sticluțele de colonie.
-Să hiți ai dracului cu toții maică,
Se oțâra baba Gherghina cu năduf,
Mă duc tot io!
Și o pornea agale,
Mogâldeață cocoșată, șontâc, șontâc
Până la Alimentara, de unde se întorcea
Cu brațele pline de pâinea fierbinte și neagră
A anilor șaizeci si cinci, șaizeci și șase.
Pâine pe care tăbăra toată clica
Și o mâncau unsă cu untură dintr-un borcan.
-Ptiu! scuipa bunică-mea într-o parte,
Nu ți-am zis fă să nu te duci la sărăntocii ăia,
Te duci și stai nemâncată pe-acolo!
Stai maică-mare în liniștea ta, acasă...
poezie de Mioara Anastasiu din Genuinul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.