Suflet pe plajă
Norii stau neclintiți pictați pe orizont
Păcat că timpul nu stă și el pictat la fel,
Lângă o mare stătea pe nisip doar el
Ce se lupta pe-ale gândurilor front...
Curgea marea prin fața lui la apus,
Valurile spumau a seară, împleticite
Cu farmec și cu dragoste au fost sorbite
De s-au rotit temeinic pe al vieții fus...
Scoicile-njumătățite râdeau încinse
Cu-n râs de valuri ce se sparg în mal,
Că-s jumătăți din întreguri curmate de val
Și vor păstra în inimi plăcerile nestinse...
O, vânt ce ridici nisipul peste mare
Ce crunt sărut dai putred în apus!
Că dorurile toate mi s-au dus
Și marea m-a umplut numai de sare...
Stai suflet răstignit pe plaja de nisip
Ca un grăunte sub o piatră de moară
Ce a uitat cum e ca să îl doară
Încins la mijloc numai de un slip...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai-Paul Tinca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.