O dulce așteptare promisă
Într-o lume pe muchie de cuțit
echilibrul nu se taie,
tot mai des se-ntâmplă să cazi
în taina împlinirii depline,
lumina-ți dăruie gustul fructului.
Din interior scapără flăcări
ce aprind dorințele mute,
timpul se joacă și focul arde
tot ce a trecut în uitare.
Mirosul înoată în aburii cafelei,
tristețea e ca o vioară plânsă
pe corzi albastre în tremur
într-o inimă cuprinsă de fior,
o dulce așteptare promisă.
Sub patima nopții înstelate
încep aripi să prindă iubirea,
o stare de îmblânzire
a femeii norocoase,
naște viață din fructul oprit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.