Zăpezi de liniște
Luna stă infiptă
Intr-un fir de iarbă
De as putea-o prinde
Dar iarba nu se desprinde
E atât de tare
Cât pe inimă o doare
Să rupă acestă mirare
Privind cum in floare de păpădie
Se duce pe cer
Răsfirând puf de păpădie
In zăpezi de liniște
In trupuri de lut adormite
In vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.