Gene de curcubeu
Mi-am înfipt condeiul
în inimă
ca un catarg
și nu-l pot scoate, tăia cât aș fi de șarg
cu fila ce mi-e pânză
pe mări de tuș cu miros pârg
de curcubeu plutind
prin caudine galere critice
spre atolul unde tind
să ajung
ascuns în uriașă carapace
înconjurată de sirene rapace
să găsesc perla violet
să o pun busolă talisman
ce să mă închidă în ecou
în scoica ce se va auzi mereu
cu sidef de carte
peste timp și mai departe
cu ea de mână
abisului lumină
candela de rouă
cu flacără de lebedă
ce mi-a ars arca
într-o pasăre cu tril ecou
ce a spart a universului cochilie
înalțată de o palmă ce ma învăluit
când eram un naufragiat
printre insule cu cadran
în harpia albatros
ce nu se lasă jos
și taie adânc în galioane
cu arginții poeziei și corupției
zburâd derbedeu sub genele sale
arcade de curcubeu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.