Unei prietene cu a șaptea culoare de curcubeu
Uitam ades în palma ei
Cu atingerea de rouă
Slovele negre adunate
Si cele de piatră
Ce trebuiau aruncate
Ce se topeau în curcubeie
Când ea o șoaptă neauzită nouă
Imi spunea:
"Prietene descarcă desaga
In desaga mea de frunze
Si ia în schimb, uite..
Pene de raze...
Și zboară să mai aduni pietre!
Să mi le aduci să le frământ
In azimă pentru suflet "
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.