Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.