Oda marelui vis
Stagnând în dorințe cu istoricul șters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva "marele vis",
într-o recapitulare... înainte de-al ștrangula.
Cu mult bun simț, din lesa lui
îmi șoptea, amănunte demult pierdute.
Știind că dimineața îi aducea executarea,
reușea să se concentreze de minune!
Bunul simț...
e-o compilație de prejudecăți,
însușite până la majorat.
Eu am rămas un bătrân cu apucături de minor,
sufletul fiind convins de tinerețea lui infantilă.
Urmează o chestie frumoasă, numită: Viața!
Adică multe bucurii, desfătări și povești cu voioșie,
din inerția unui șir de accidente și greșeli;
pierderile, durerile, fiind cel puțin egale cu primele.
Răsare soarele
peste provincia rivală.
Mi-am ucis "marele vis" cu sânge rece
și-am ieșit la plimbare cu visele rămase!
Apoi, prins de transa sângelui scurs,
cu pleoapele aproape închise
am compus "oda marelui vis"!
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristi Poe. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.