Cine ești?
De te vei rupe dintr-o altă lume
Și vei pătrunde, înfruntând stihii,
În taina unor gânduri fără nume,
Mă vei găsi, te-aștept, speram să vii.
Mi te închipui răsărit de soare,
Îmi ești atât de-aproape, uneori,
Și-n gândul meu apari strălucitoare,
Mă-mbrățișezi cu dragoste și... dori.
Îmi ești o stea în nopțile cu lună,
Învăluită-n neguri de mister,
Îmi ești suavul cântec ce-mi răsună
În visul ce mă-mbată, efemer.
Mi-ai apărut de-atâtea ori, dar nu știu
De unde vii spre mine, cum pășești,
Cum intri-n suflet, cum îl lași pustiu,
Și mă întreb, adesea: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.