Pescari visând
Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniștite;
toate sunt la fel, se-înalță și coboară
ca plutele de la undițele unor pescari căzuți în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.
Stau aplecați peste balustrăzile podului,
uimiți de ușurința cu care
pot contrabalansa golul
din viețile lor...
gol care pare să-i fi amenințat dintotdeauna.
Ochii lor sunt închiși, genele
încremenite, fețele
atât de calme și de subțiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.
poezie de Josef Tomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Josef Tomas. [Vezi și următoarele:
- poezii despre pescuit
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre reverie
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.