Sunt vinovată
Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruiești nu poate să străbată
Nopțile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.
Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.