Ultima scrisoare
cuvinte reci mi-au scrijelit tăcerea
și am urlat în noapte a întrebare
dureri sunt peste tot
dar unde suntem toți
muream pe coala goală
tot căutând o rimă milenară
au răsturnat pe mine
cuvinte urâte, grele
eu căutam prin stele o ultimă idee
mă întorceam în noapte
și întrebam retoric
de ce să cer un cer
apocalipsa-i gata
voi muritori lumești
războaie-s peste tot
mă ascundeam de oameni
treceam prin trecători, trecând mereu trecutul
mă apasă veșnicia
cer pentru om un suflet
iar pe pridvorul sorții
eu joc la cacealma cu morții
plouă în gând, tună afară
de-aș fi putut să rup din calendar trei ceasuri goale
să fug, să fug de toate
dar viața e un perete strâmb
cărarea am pierdut-o
privesc cum se scufundă lumea noastră
m-am săturat să plâng în noaptea minții mele
mi-e frig și mor pe o pagină nescrisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.