Strigăte în noapte
Plutești pe umbre de apus,
În liniștea-nserării,
Sperând să vezi venind de sus
Motivul întristării.
Nu vine, aripi nu se văd
În depărtata zare,
Iar până-n zori nu se-ntrevăd
Speranțe că apare.
Sunt nori ce, negri, dau năval
Pe cer și-n gânduri sumbre,
Iar timpul trece infernal,
Lungindu-se-n penumbre.
Nu vine, soarele-a apus,
Deja-i târziu, e noapte,
Nu se mai vede, aripi nu-s,
E timpul pentru fapte.
Pornește într-un zbor stingher,
Ea, lebăda tăcută,
Strigând, sub nemilosul cer,
perechea ei pierdută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.