Așa voit-a
Așa voit-a pronia cerească,
Ca undeva, prin tinerețea mea,
Căraea voeți-mi să se întâlnească,
Cu drumul unei viitoare stea...
Era la vremea râvnei infantile,
Când ale vieții ziduri se clădeau,
Din ale cărții cărămizi utilr,
Ce-n viitor izbânda promiteau...
Apoi ne-am dus pe ale soartei drumuri,
În căutarea unei vieți decente,
Uitând de aroganțe și de "fumuri",
Și de închipuitele talente...
Dar viața noastră fost-a înflorită,
Când în decorul veșted și opac,
Pe mândre strofe fost-a ctitorită,
Coroana unui minunat... Copac...
Atunci mi-am amintit cu mare dor,
Si sunt al vocii sale mare fan,
De-Ale, ce s-a înscris în viitor,
Ca... Andreescu Aurelian...
De-atunci copacii-s semnul demnității,
Ne spun de când, de unde și de ce...
Sortit ți-e numele eternității,
Vei fi mereu în sufletu-mi... Ale...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.