Trecutul toarce leneș în privirea mea
ca o felină
cu blana moalale
netezește fiecare amintire
din când în când își ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câțiva ani mai mult
prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorțit de la strigăte
și mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să știe de mine
trecutul toarce leneș în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
și inventez oameni
care nici nu vor să știe de mine
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.