O vorbă și doar... atât...!
O vorba spui... dar sigur știu că minți,
O spui cu nonșalanță... neconvingator...
O tot repeți, că ai crescut fără părinți,
Stârnind mirare, mici reactii și de ce nu, umor...!
Nu îți dai seama... cuvintele toate-s fierbinți...
Pe tine te amuză, a ta slăbuță glumă...
Când tu vei pentru al tău copil, doar unul din părinți,
În sufleț o să-ți fie frig, un fel de rece brumă...!
Glumița ta, poate ar valora vreo doi arginți...
De-atat... ca o repeți glumind de câțva ani..
De-aproape ori poate de departe tu ai avut părinți...
Deci oricum ai da-o, nu te-cadrezi, intre copii orfani...!
Cât timp mai e, rămâi iubit-alături de părinți...
Fii sigură că ce-au făcut, făcut-au cu suflet și credinți...
Să-i porți cu drag în suflet, ei sunt chiar niște sfinti...
Tu Doctor azi... al nostru bun copil,, doctor de... dinți.''..!
poezie de Gică Jalba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gică Jalba. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.