Erată criptă
De voi muri...
Să mă lăsați corbilor
Să mă ducă deasupra norilor,
Sângele să-mi fie sevă florilor.
Nu vreau mormânt
Să aruncați flori pe mine...
Mai bine le dăruiți pentru iubire
Și pe mine mă găsiți în cuvânt...
Îngropat într-un sicriu de carte
Într-un vers bântuit
De lupta mea cu neagra moarte
Ce-o așteptăm inert
În lumea de sticlă...
Prin care trecem în pripă,
Și de timp făceam risipă
Fierbându-ne în smoală...
Și să nu plângeți, să zâmbiți
De mă urâți sau mă iubiți...
De acolo de unde sunt
Am să întorc în anotimp de cuvânt...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.