Tăcerea, ca un cancer
Când șerpuiesc în noi tăceri de moarte
Infernul se hlizește mulțumit;
Un drac cu mâna dreaptă ne desparte
Și să ucidă vorbele-i pornit.
Ca o pelagră-nnebunește glasuri
Și se strecoară șerpuind perfid,
Cad minutare evadând din ceasuri,
Secundele în lacrimi se divid.
Înstrăinarea-și face loc în mine
Și-n tine roade ultimul cuvânt,
Se-nscăunează ielele-n regine,
Silabele orfane eu descânt.
Doar valul mării țipă-a nemurire
Într-o lagună-n care au rămas
Două cuvinte să ne dea de știre:
Tăcerea, e spre moarte, primul pas.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.