Nenumărata stea
Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te știu eu,
Pe tine, oare?
Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...
Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ți caldă,
Nemaipomenită...
Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...
În zadar prin preajmă,
Ochii îi rotesc,
Steaua căzătoare,
Nu o mai zăresc,
Și mă-ntreb, cu jale:
E posibil, oare,
Să se-nece-n baltă
Steaua căzătoare!?!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.