Ciorapul de lână
Râd copacii de tablă cu miros de sudură
Mamele din candelabre se sparg
când copiilor le curge
șotroanul din gură. Eu trag
o barcă lângă cenușa apei
și mă întind în ea să pot privi ciorapul de lână
ce mi-a rămas înțepenit
pe Luna plină.
Parcul arde și copacii râd
cu creanga la bănci... în surdină!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.