Uitări marmurale
Tumefiate marmure
Oameni le iubesc!
Și mereu le înfloresc
În regrete mahmure..
Căci și florile pălesc
Dăruite morții-n turme
Șăgălnuind cutume
Celor ce nu mai iubesc...
Muțind fad culorile
În vidul prea ascuns
Prefăcut de noi și plâns
Când ne iubim umbrele...
Ce-nlănțuite șarg ne cresc
În crezul lumii firesc!
De a muri-naintea morții
Lăsându-ne-n val sorții...
Naufragiați pe coase
În stropii de angoase...
Ce țeluri-și ruginesc
Pe marmure nebunesc!
Înainte de a sfârșii
Uitând și a mai iubii...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.