Cu vântu-n palmă
de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aș smulge din a mele soapte
și-aș ridica un turn sa-mi fii ce sunt.
aș dezbraca mansardele de noapte
și noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aș fi!..
ți-as rade strengareste in ureche
mușcând din strugurii necopti din mintea mea
și-aș stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ți gura ta cu gura mea.
aș smulge doar un petec de racoare
să-ți spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.
și arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aș pierde mintile crezand ca-i mana ta
și m-aș topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.