Plângeam aseară
adeseori făceam din noapte zi
și din zi noapte...
până într-o dimineață
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.
am traversat puțin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....
un cățeluș șchiop, lovit de mașină
se așează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.
astăzi cerul se deschide
cu brațele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre neîncredere
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre câini
- poezii despre cutremure
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.