Adie
e-atâta liniște
zbuciumul zilei asfințește molcom
la sânul iluziei utilității
din întâmplările majore mai rămâne
loc de o lacrimă
una care este prea despletită și nudă
ca să poată ivi obrazului lumina ei
terasa asta și adierea
deși nu se mișcă nimic
fix ca în moartea căprioarei lui Labiș
îmi leagănă irosirea să adoarmă
și pacea asta nouă n-o doresc nimănui
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pace
- poezii despre nuditate
- poezii despre moarte
- poezii despre dorințe
- poezii despre Nicolae Labiș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.