Firul de roșu
Eu am ales o floare și nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care crește sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.
Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.
Ce am ales îmi râde-acum în soare
și mă privește, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, așa cum face el.
Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roșu-trandafir.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.