O întrebare mută
Ce vezi?
Sunt eu.
Te uiți la mine
și mă privești
cu uimire.
Sunt mai altfel
mai gătită
cu podoabe noi
cu părul adunat
în coadă
și mici riduri
pe la ochi
cu trupul aplecat,
pași mici
puțin gînditoare,
dar nu bătrână
căci sufletul meu
e ca florile câmpului,
iarba verde
cu pomi înfloriți,
nu sunt urâtă
căci privesc viața
ca pe darul cel mai de preț
și nu ca pe o povară.
Sufletul meu iubește viața.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.