În simfonii albastre
mă strânge noaptea și mi-e gura sare
un val de strigate m-ajung
răsuna departarile-n desertul de matase
sunt valul nopții ce-n mine mă ascund.
mi-s buzele crapate-n cautare
si nimicesc talazuri fara sa le-ating,
strangand in dinti de-amurg si spume
o lacrima prelinge usor pe sanul stang.
santalul-'si varsa-n furii tot nectarul
si goliciunea-si umple cu-asfintiri
storcand din falii de lumini si arii
in simfonii albastre prinse in siraguri.
gatite valuri si mandre se inalta
cat inca noaptea ma strange-n agonii
zidind lunatici astri imprejuru-mi
și simt stransoarea unei noi iubiri.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Loredana Nicoleta Vițelaru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.