Oraşul replicilor mute

Ce straniu să vezi oamenii pe stradă
Şi să nu poţi să zici câte ceva,
Ei surzi şi orbi în marea canonadă,
Eu singurul ce poate motiva.

În lumea mea nu recunosc pe nimeni,
Craiova s-a mutat spre Romaneşti
Şi-n biblioteci cu cărţile asemeni,
Au dispărut limbajele livreşti.

E plin de balaoacheşe pe stradă,
Ca-n Minulescu, fete cu ochi mari,
Eu sunt ce par a fi, doar o arcadă,
Din ghips baroc cu frunze de stejari.

Din când în când mai întâlnesc orgolii,
Zăresc uimit doar vidul absolut,
Sunt măşti umane, umbrele notorii,
Sufleori pentru actorii ce-au tăcut.

Craiova cu fantome zgomotoase,
Iar eu nu pot să spun nici un cuvânt,
De teama unor replici scandaloase,
De oratori ce n-au discernământ.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!