Șarpele
alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor
în spatele meu mama
pășea încet tăcută...
șoptește numai apa
povestea ei trecută!
culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
și soare cald răzbește
prin nori ca o perdea
din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriță
și-n țipăt izbucnesc
- e șarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?
nu vezi? e doar o piele
de șarpe despuiat
care și-a pus hăinuța
la soare la uscat
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre râs
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sperieturi
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.