Sonetul vieții
Viața e-nflorire și apus,
Un regret poetic nesfârșit,
E o rafinare spre zenit,
Din nadirul punctului opus.
Coborâre e, de jos în sus,
Timp fatal de-a pururi însușit,
Zâmbet e și plânset tânguit
E un lapsus într-un gând nespus...
Viața e alee pentru îngeri,
Calea adevărului spre moarte,
Viața e atuncea când tu sângeri,
E un pocker tern, cu chinte sparte,
În războiul caldelor înfrângeri,
Demon e, ce-mparte și desparte!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.