Ne-am zâmbit
în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamații furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
așterneam trăirile
captivi dorințelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete șiroi
bancă de căldură
în arealul speranțelor
atunci
degetele noastre s-au atins
prima dată flămânde
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.