Cruci înrobite
Treceau plopii in fugă
Pe chipuri pline de rugă,
Cruci inrobite in zvastici
Măcinau mame și copii,
Capuri de mort argintii
Călcau incălțate pe inimi
Fum de oameni cerșea apă
Un colț de pâine și ceapă
Să-si frece ochii să plângă
Lacrimile a fugit uscate
De chinuri și pedepse,
Poate or să curgā
Din ochii reci si goi
Câteva.. cât de puține
Stropi de lacrimi
Să stingă setea
Copiilor ce-și strigă
Uterul mamelor
Să se ascundă
De urgia păgână
Ce-i ucide fără vină..
Îngeri stau și plâng
Dumnezeu e așa crud
Nu vede și are milă
De buclele də copilă
Terfelite și murdărite
İn tipete neînchipuite
Ale mamelor siluite
De negri demoni
Întărâtați de un hain
Bici de Dumnezeu nebun
Un Lucifer prea crud
Pentru orice drac din iad
Un vampir lăsat
Să-și facă de cap
De interesul nostru viciat
De bani și războaie
Pentru trufii epocale
Pentru o acadea dorită
De regi și impărați
Numită o lume mai bună
İn ninsori de plumb
Și ochi de copil cu colb
De părinti martiri...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.