Ce n-aş da...

Ce n-aş da ca să te văd,
fac ravagii şi prăpăd,
nu-mi mai stă nimic în cale,
numai dorurile tale!
În urcuş şi coborâş
la picioare-ţi vin târâş,
îţi fac mii de temenele,
doar să mă primeşti cu ele!
Întuneric şi lumină
pentru liniştea divină
ce ne mângâie şi-alină
să ne ducă spre rutină!
Vreau să-ţi fiu vieţii părtaş,
din demult sau mintenaş,
chiar din mâine m-aş întoarce,
firul sorţii ţi l-aş toarce!
Te-aş scoate din veşnicie
să-mi fii soaţă numai mie,
din demult, acelaşi eu,
te voi dezmierda mereu!
De tine mi-e-atât de dor,
că fac lacrimii zăpor
să nu mă ştiu rătăcit,
părăsit şi neiubit!
Eu, timid, în amintire,
la prima noastră iubire
păstrez, cum mi s-a părut,
ametist primul sărut!
Preschimbăm ca drag odor
tot trecutu-n viitor,
dăruim vieţii minune:
dragoste cu pasiune!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!