Lăsați
Lăsați doar păsările ca să zboare,
Căci Dumnezeu cu aripi le-a-nzestrat,
Iar vouă mâni v-a dat doar și picioare,
S-aveți la robotit și la umblat...
Suntem făcuți s-avem pământ sub talpă,
Dar aroganțele ne dau avântul,
Și zace-n noi o năzuință calpă,
De a zbura spre soare precum vântul...
Mereu râvnim să biruim hotarul,
Și peste Mări și Țări să bântuim,
Am dat uitării calul sau măgarul,
Și cu-avionul azi călătorim...
Am zămislit și păsări militare,
Cu alte neamuri să ne războim,
Să cucerim ne-strămoșești hotare,
Instinctul de mai mult să îl hrănim...
Ne adunăm la showuri nebunești,
Dar jucăria ni-s-a prăbușit,
Și spre-a hrăni răsfățuri omenești,
Un tată și un soț s-a prăpădit...
Să alungăm oricare trebuință,
De-a nu fi doar ce Creatorul Sfânt,
A pus în omeneasca-ne ființă,
Și să trăim în pace... pe Pământ...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre graniță
- poezii despre țări
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tată
- poezii despre soț
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.