Ortomănește
Frunză verde, frunză lată,
Pui de daică scăpărată,
Și din zimbru a lui tată,
Strânge-n mână o căciulă
Burdușită a răsculă
Că de bănat e sătulă...
Își ia sica și ciomagu,
Spânzu, slana și posmagu
Să nu-i calce-n codru pragu,
Cel hainu și străinu
Cel cu suflet ca pelinu
Și cu limba ca ciulinu...
Stă de strajă-n bătătură
Și scrâșnește și se jură
C-o opincă-n arătură,
Iar cu una pe fântână
Că n-o să mai dea din mână
Niciun petec de țărână,
Din sprânceană se-nvoiește
Cu-a lui gloată-n românește
Și pe loc viscol pornește...
Frunză verde de păstaie
De ți-e foc la măruntaie
Să nu-l coperi cu-alte paie,
Nu-l răbda ca să te fiarbă
Să te sece, să îți soarbă,
Fărmătura de sub barbă,
Ci astâmpără-l bădie
Cu avânt și semeție,
Spală-te de steregie;
Tihna să te-nvăluiască,
Bradul să te ocrotească,
Grâuleț să te hrănescă,
Peste munte și pășune,
În cetate și cătune,
Păstrători de ii străbune;
Frunză verde și mai verde,
Suflul cu drag ți-l dezmierde
De zăbracu-n dos se pierde,
Măi fecioare, măi fecioare,
Nu te culca de picioare,
Ține fruntea-n mândru soare!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iulie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.