Ucizi tăceri
Ucizi tăceri, doar c-o privire
Sedusă-n nopți... fără ecou,
Ce-aruncă spre nemărginire
Al clipei nepătat trusou.
Deschizi spiralei, nefirescul,
Reîntrupându-te-n pustiu
Cînd fulgeră... nepământescul
Lumini... pe care nu le știu.
Săruți cuvinte nerostite,
Reciți din Blaga și Kayyam,
Tot alergând înspre ispite
Pe care-abia le deslușeam.
Torni în pahare adevărul
Iubirilor... și roșul vin,
Iar trupu-ți este ca și mărul
Gustat... puțin câte puțin.
Ucizi tăceri... spre dimineață
În unduiri... dumnezeiești
Și-atingeri care mă răsfață,
Iubito!!! mă înnebunești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.