Glissando

În clipita trezirii suntem - toţi - îngeri.

Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare

Şi-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este aşa inocent.

Nu bănuim existenţa banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.

O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaştem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.

Doar stăm pe lama cuţitului
ce va despărţi albul de negru.

Oh, da! Acea clipită din rai
înainte de a deschide:
pleoapa de carne
uşa maşinii, străzile,
telefoanele,
şedinţele, gurile...
inimile

În clipita trezirii suntem - toţi - îngeri.

Apoi devenim un fel de
cactuşi crescuţi din cactuşi,
asasinându-ne unii pre alţii
chiar şi atunci când credem
că ne-mbrăţişăm.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!