Un refugiu
un refugiu năvălește din uitarea pierdută
topind treptele înghețate
pe nisipuri mișcătoare
galopul derutant al gândului
aduce ultima imagine
a prăvălirii aerului peste noi
și a spațiului amenințat de cădere în gol
cuvintele au naufragiat în albastru
căzând lângă izvoare stinse
amintirile și-au pus mănuși
modificând timpul
pentru a nu simți topirea pe dinăuntru
și deruta secundei zbătându-se între maluri
o nesfârșire urcă și coboară
penumbre dezbrăcate la întâmplare
dezgolesc o primăvară căzută sub voal
o aliniere severă tulbură incertul
adunând secundele amețitoare
în colțul inimii
devenind deodată mai cald.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.