Fata cu ochii verzi de jad

În nesfârşitele stepe mongole,
Într-o iurtă pierdută in zare,
Un scâncet de copil,
Privire de stele reci avea,

Prin partea ailaltă de lume,
Peste marele zid zărit de lună,
Se născu o fetiţă,
Cu ochii verzi de jad,

Împăratul ce stăpânea
Oraşul interzis in aceea vreme,
Avertizat fusese de un vraci,
Fetiţa cu privirea de jad,
Iti va deveni stăpână,

Auzind măritul împărat,
Oaste ucigaşă trimise,
Toate fetiţele cu ochi de jad,
Vor fii ucise imediat,

Fetită cu ochii de jad,
Nu era una obişnuită,
Strămoşi ei fuseseră
Mari împărăţi,

Slugi credincioase,
Auzind de porunca împăratului,
Au fugit cu ea de îndată,
Spre stepele întunecate,
De fioroşi mongoli umblată,

Degeaba fugiră slugile,
Oastea le prinse urma,
Stepa era prea mică,
Fetiţa fu înconjurată,

Moartea era inevitabilă,
Dar staţi, deodată!
Un nor de praf,
Cuprinse stepa toată,

Mii de ochii verzi de jad,
Oastea împăratului au înconjurat,
Urlete de lup fioroase,
Au băgat frica in stepa toată,

Erau lupii albi cu ochi de jad,
Privirea fetei îmblânzea,
Ea le era stăpâna,
Oase sfărmate, sânge,
Oastea împăratului fu sfărmată,
Lupii dispărură misterios,

In acest timp,
Prin nesfârşita stepa,
Iurta copilului cu privirea de stele reci,
Era de puhoaie de duşmani, înconjurată,

Şamanii stepelor preziseră,
Se va naste un băiat,
Cu privirea de stele reci,
Toată lumea, nu numai stepa,
Va îngenunchea cu biciul sau nemilos,

Hanii hoardelor din stepă,
Sfat mare avură,
Moartea lui hotărâră,
Acum l-au incoltit,
Simteau miros de sânge

Dar neasteptat!
Haita lupilor albi cu ochi de jad,
I-a înconjurat si devorat,
Plecând misterios,
Exact cum apărură,

Trecură anii,
Biciul lui Dumnezeu,
Stăpânea stepa toată,
Asa avea numele,
Băiatul cu privire de stele reci,

Fata deveni de o frumusete nepământească,
De mică a fost îndrăgită,
De un han din stepa nesfârşită,
Lupii cu ochi de jad,
Zi si noapte, o vegheau mereu

Intr-o zi Biciul lui Dumnezeu,
Vâna un dragon,
Ce animale, oameni sfâşia,
Tânărul han de moarte îl rani,

Dragonul cu ultimile
Priviri din viaţa,
Spuse hanului curajos,
Du-te si i-a de soţie,
Fata cu ochi de jad,
Alături de ea, lumea la picioarele tale se va închina,

Plecă tânărul han,
Bântui stepa zile întregi,
Cauta fata cu ochi de jad,
Dorul incepu să ii fie chin,

Se auzeau urlete de lup,
Pe cer superluna albăstruie,
Hanul neînfricat,
Spre lupi plecă imediat,

Rămase înmărmurit,
Vazu fata cu ochii de jad,
Luminată de lună,
Înconjurată de lupii albi cu ochi de jad,

Fata îl astepta,
Avea puterea de a prezice,
Era stăpâna lupilor albii cu ochii de jad,
In brate ii sări imediat,

Făcură nunta de tremura stepa,
La dansurile zbănţuite,
Ale mongolilor fericiţi,
Stăpânul lor avea in sfârşit sotie,

La începutul povestii noastre,
Am pomenit de un împărat,
Era din dinastia Ming,
Prinţesa cu ochii de jad,
Era ultima descendentă a dinastiei Qin,

Dusmane de moarte erau cele două,
Războaie lungi purtară,
Ming distruse Qin,
Prinţesa doar ramase,

Printesa era rudă
Cu generalul Sun-Tzu,
Stia strategii de lupta nemaivăzute,
Biciul lui Dumnezeu,
Nu iesea din vorba sa,

Dar zidul zărit de lună,
Oprea visul hanului,
De a cuceri lumea
Era imens de necucerit,

Sotia sa îl ajută,
Spuse lupilor albi cu ochii de jad,
Zidul să înconjoare,
Gărzile portilor să omoare,

Spulberă Biciul lui Dumnezeu
Intreaga Chină,
Supuse lumea de el cunoscută,
Alături de haita de lupi cu ochi verzi

Si asa s-a născut cel mai mare
Imperiu ce a existat vreodată,
Născut din dragostea unui han preamăreţ
Si fata cu ochi de jad verzi!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!