Akita Inu
De mic cu zâmbet pricăjit
În brațe la purtat, iubit,
În dangăt de coadă fidel
Un simplu suflet de cățel.
Moartea-i mușcă mișel
Palma-i alint pentru el,
Ochii cer in față se sting
In urlet ascuns și prelung.
De lângă mormânt nu pleacă
Poate-l mai strigă odată...
In ploi, frig și legământ
Ce nu-l leapedă nicicând.
Un foșnet urechea o ciulește!
E doar demonul de veghe
Cu ochii fostului stăpân,
Să-i ispitească cu un plocon...
Iubirea nemărginită
Primită si redăruită,
De o șoaptă blândă de blană
Ce stă in fața crucii stană...
Iubind ce numai este
Lătrând nevăzutului
Iubirea nu are preț, lui
Și nu se ispitește...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.