Șoapte pe un petec de cer
Pe un colț de lume
Umblam mânjit de cutume
Colțuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba
Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Și câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister
Intrigat de osul frunții curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios
Am văzut cerul surd și mut
Senin și încântat
Ea sfioasă surdă, el rușinos si mut
Șopteau cu semne in vânt
Ochii nedespărțiți
Mâinile vorbeau mult
Cerul asculta uimit
Scriau dragostea pe nori
Degetele desenau flori
Colcăind jur, împrejur
Am plecat si mai sur
Cutumele erau amintiri
Dragostea adevărată
Surdă, mută-i oarbă
Poate scrie cu mister
Șoapte pe un petec de cer
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.