Cântecul păsărilor
Fereastra-i deschisă
dar cerul e gri
deși a sosit vara promisă
un gând stă la pândă și-ncearcă a cerși
întoarcerea la vechea abscisă.
În dezolanta tăcere a străzii
cântecul păsărilor se scurge voios,
sufletul savurează delicioase ambrozii,
nici un picior de om n-atinge caldarâmul bolovănos.
Reci și-ntunecoase coridoare de spital
îmi revin în memoria scânteioară
din zilele de primăvară pierdute-n aval,
în urma pașilor de căprioară.
Cântul păsărilor s-a oprit...
Personaje în halate albe aleargă,
stare de rău, timpul poprit,
lacrimi obrazuri brăzdează,
paturi precum închisori, suflet băjenărit.
Degete sapă și inima-mi prind
în bolul cu gheață cu grijă o pun,
sunt viu încă și temeri mă cuprind
cu disperare m-agăț de cozi de păun.
Deodat' un cânt de păsări iar se-aude
presimt că de primejdie sunt ferit...
Pare perfect și pacea mă cuprinde
pot înțelege însă că totu-i diferit.
În stradă cobor căci soarele acum strălucește,
toți cei ce binele îmi vor mă așteaptă
renașterea mea să sărbătorim eroicește...
Cu pioșenie îmi zic în șoaptă,
"cineva acolo sus mă iubește!"
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărbători
- poezii despre păuni
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.