Lup de mare
Știi că ai puțin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare
Si așa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai șoptit că mă iubești
Ca pe-o zână din povești
Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu
Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbește, eu ascult
Timpul meu e la trecut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.